Definita cuvantului concatenație
CONCATENÁȚIE s.f. (Lit.) Figură de stil constând în înlăturarea membrelor unei perioade prin unele cuvinte împrumutate de la un membru precedent; înlănțuire de anadiploze succesive; conexiune; epiplocă. [< fr. concaténation, lat. concatenatio].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu concatenație
HISTEROMALACÍE s. f. ramolisment al uterului. (< fr. hystéromalacie) Vezi definitia »
PLEURECTOMÍE s. f. rezecție parțială a pleurei. (< fr. pleurectomie) Vezi definitia »
A ABATE DE LA DATORIE (PE CINEVA): A face, a determina să renunțe la o obligație, la o datorie. Vezi definitia »
hăitéie s.n. pl. (reg.) unelte, scule de plugărie. Vezi definitia »
EXPOZÍȚIE s. f. 1. prezentare publică de opere de artă, de produse etc. ◊ spațiul amenajat. 2. (muz.) prima secțiune a unei sonate sau a unei fugi, cuprinzând expunerea temei de bază, a subiectului. 3. premisa majoră a unui silogism. 4. (geol.) direcție către care este orientat un versant. (< fr. exposition, lat. expositio) Vezi definitia »