fântână, fântâni, s.f. 1. (înv.) apă care izvorăște, izvor. 2. (reg.) hogeac, ochiul-podului, uroaie, marchioță, fumar, băgeagă, cucuvaie, cucumea, cubea. Vezi definitia »

HALOFÍTĂ adj., s.f. (Plantă) care crește pe solurile bogate în săruri; (la pl.) nume generic dat acestor plante. [Pl. -te. / < fr. halophyte, cf. gr. hals – sare, phyton – plantă]. Vezi definitia »

prostícă adj. f . (reg.) prostuță. Vezi definitia »

PROCIDÉNȚĂ s.f. (Med.) Coborâre sau prolabare a unui organ sau a unei părți dintr-un organ. V. prolaps. [< fr. procidence, cf. lat. procidere – a cădea]. Vezi definitia »

RÚDĂ¹, rude, s. f. 1. Persoană care face parte din aceeași familie cu alte persoane, unite între ele prin legături de sânge sau prin alianță; rudenie (2), rubedenie. ◊ Expr. A avea rude la Ierusalim = a avea persoane influente care îți acordă protecție; a avea proptele. Pe rudă (și) pe sâmânță = a) pe toți, fără excepție, până la unul; b) peste tot. ♦ Familie, neam, viță. 2. (Pop.) Soi, sămânță de animale sau de plante. ◊ Loc. adj. De rudă = de prăsilă, de reproducție. Berbec de rudă. – Din bg. roda. Vezi definitia »