Definita cuvantului concertant
CONCERTÁNT, -Ă adj. Care concertează, care cântă un concert. ◊ Gen concertant = gen muzical dezvoltat în sec. XVII-XVIII ca urmare a perfecționării instrumentelor și a apariției concertului; domeniu de manifestare a virtuozității instrumentale întruchipate de un solist acompaniat de restul ansamblului; simfonie concertantă = simfonie în care două sau mai multe instrumente au rolul dominant în orchestră; voce concertantă = voce principală într-un cor. [Cf. it. concertante, fr. concertant].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu concertant
vânt s. n, pl. v'ânturi Vezi definitia »
-FÁNT elem. „care arată, care denunță”. (< fr. -phante, cf. gr. phainein) Vezi definitia »
eluánt s. m., pl. eluenți Vezi definitia »
AGASÁNT, -Ă, agasanți, -te, adj. Enervant; iritant. – Din fr. agaçant. Vezi definitia »
pământ înmuiat pus intre vergele pentru pereții caselor Vezi definitia »