CÓFĂ, cofe, s. f. Vas de formă (relativ) cilindrică, făcut din doage de brad, cu o toartă, în care se ține la țară apa de băut; doniță; p. ext. conținutul unui astfel de vas. ◊ Expr. (Fam.) A pune (sau a băga pe cineva) în cofă = a întrece pe cineva (prin pricepere, prin viclenie); a înfunda. A ploua (sau a turna) cu cofa (sau ca din cofă) = a ploua foarte tare, torențial. – Cf. bg., scr. kofa. Vezi definitia »

EXOENZÍMĂ s.f. Enzimă secretată în celule, dar eliminată în lichidele din organism, unde își exercită activitatea. [< fr. exoenzyme]. Vezi definitia »

TÁSTĂ, taste, s. f. (Tehn.) Clapă (1). – Din germ. Taste. Vezi definitia »

DEZINVOLTÚRĂ s. f. atitudine, comportare firească, degajată; spontaneitate. ◊ (peior.) îndrăzneală, lipsă de jenă. (< fr. désinvolture) Vezi definitia »

roială, roieli s. f. fugă / plecare precipitată, retragere efectuată în grabă. Vezi definitia »