HAINÍE, hainii, s. f. 1. Răutate, cruzime, câinoșenie; dușmănie. 2. (Înv.) Trădare; răzvrătire. [Pr.: ha-i-] – Hain + suf. -ie. Vezi definitia »

PARFUMĂRÍE s. f. v. parfumerie. Vezi definitia »

CISTECTAZÍE s.f. (Med.) Dilatație a vezicii urinare. [Gen. -iei. / < fr. cystectasie]. Vezi definitia »

EUFONÍE s. f. succesiune armonioasă de sunete în silabele unui cuvânt, unei fraze, cu efect auditiv plăcut. (< fr. euphonie, lat., gr. euphonia) Vezi definitia »

ZOOTOMÍE s. f. Știință care studiază structura corpului animalelor. ♦ Disecție asupra animalelor. – Din fr. zootomie. Vezi definitia »