Definita cuvantului concrețiune
CONCREȚIÚNE s.f. Concreționare. ♦ Depunere care se formează în rocile sedimentare prin concentrarea substanțelor minerale din soluții apoase în jurul unui corp străin; sinter. ♦ Formațiune constând din precipitări de săruri în țesuturi sau organe cavitare. [Pron. -ți-u-. / < fr. concrétion].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu concrețiune
EVORSIÚNE s.f. Acțiune erozivă a apei curgătoare, care, căzând vertical, formează vârtejuri. [Cf. germ. Evorsion, engl. evorsion]. Vezi definitia »
RECITAȚIÚNE s.f. v. recitație. Vezi definitia »
GÉRMENE s.m. v. germen. Vezi definitia »
SUPRAFUZIÚNE, suprafuziuni, s. f. Situație de răcire foarte joasă a unei substanțe lichide care a rămas în această stare de agregare, deși a fost adusă la o temperatură inferioară celei de solidificare. [Pr.: -zi-u-] – Supra- + fuziune (după fr. surfusion). Vezi definitia »
REVELAȚIÚNE s. f. v. revelație. Vezi definitia »