COMPÚNE vb. III. tr. 1. A alcătui, a forma un întreg. ♦ refl. A consta, a fi alcătuit din... 2. A crea, a face o operă artistică (literară, muzicală etc.). [P.i. compún, perf.s. -usei, conj. -nă, part. -us. / < lat. componere, cf. fr. composer]. Vezi definitia »

CASTIGLIONE [castiλóne], Baldassare (1478-1529), scriitor și diplomat italian. Dialogul său „Curteanul” definește trăsăturile omului de curte din Renaștere. Vezi definitia »

REDUCȚIÚNE s. f. (jur.) restrângere prin hotărâre judecătorească, după moartea unei persoane, a liberalităților (donații, legate) făcute de ea prin încălcarea drepturilor unor moștenitori. (< fr. réduction) Vezi definitia »

CITAȚIÚNE s. f. v. citație. Vezi definitia »

MONDOVIZIÚNE s. f. transmitere în diverse părți ale lumii a unor imagini de televiziune prin intermediul sateliților artificiali. (< fr. mondovision) Vezi definitia »