ÉTICĂ s.f. 1. Disciplină filozofică care studiază principiile morale, originea, dezvoltarea și conținutul lor. 2. Morală. [Gen. -cii. / cf. fr. éthique, lat. ethica]. Vezi definitia »

pitárcă, pitắrci, s.f. (reg.) 1. numele a două specii de ciuperci înrudite cu mânătarca, dintre care una este comestibilă, iar cealaltă otrăvitoare. 2. (în forma: chitoarcă) haină ruptă; zdreanță, fleandură. Vezi definitia »

VIOÁRĂ³, viori, s. f. Instrument muzical alcătuit dintr-o cutie de rezonanță, având întinse pe una din fețe patru coarde, care vibrează când sunt atinse cu arcușul sau când sunt ciupite; violină, scripcă. [Pr. vi-oa- – Pl. și: vioare] – Cf. it. viola. Vezi definitia »

HOÁNGHINĂ, hoanghine, s. f. (Rar) Denumire injurioasă dată unei femei bătrâne și rele; hoașcă. – Et. nec. Vezi definitia »

premândă, premânde, s.f. (înv. și reg.) 1. retribuție în alimente dată lucrătorilor agricoli. 2. parte din pomeni și ofrande cuvenită cântăreților bisericești. 3. hrană luată de cineva la drum sau la lucru. 4. hrană gătită pentru o familie într-o zi. 5. (în forma: primândă) pâine sau mălai. 6. recoltă. 7. venitul unui canonic. Vezi definitia »