glórie s.f. 1. Strălucire, renume prin virtuți excepționale; onoare, slavă. 2. Om deosebit de valoros; celebritate. 3. Aureolă luminoasă în formă de fascicul radial (în pictură, sculptură, decorație), simbolizând sfințenia. (< lat., it. gloria) Vezi definitia »

DECLAMÁȚIE s. f. 1. arta de a declama. 2. acțiunea de a rosti expresiv textul dramatic. ◊ (peior.) vorbire emfatică. (< fr. déclamation, lat. declamatio) Vezi definitia »

ELECTROCONVÚLSIE s. f. electroșoc. (< fr. électroconvulsion) Vezi definitia »

AUTOEXCITÁȚIE s.f. Autoexcitare. ♦ Excitație magnetică a unei mașini sau a unui aparat electromagnetic produsă în cursul funcționării de ele însele. [Cf. fr. auto-excitation]. Vezi definitia »

INSTITÚȚIE s. f. 1. formă de organizare a unor raporturi sociale, parte a suprastructurii. 2. organ, unitate cu caracter politic, economic, administrativ etc. care desfășoară o anumită activitate. ◊ așezământ. (< fr. institution, lat. institutio) Vezi definitia »