Definita cuvantului congruență
CONGRUÉNȚĂ s.f. Acord, concordanță; coincidență. ♦ Relație care arată că două numere sunt congruente în raport cu un anumit divizor comun. ♦ Egalitate a figurilor geometrice. [Cf. fr. congruence, it. congruenza, lat. congruentia].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu congruență
BLĂNĂREÁSĂ, blănărese, s. f. Femeie care face îmbrăcăminte din blană; negustoreasă de blănuri. ♦ Soția blănarului. – Blănar + suf. -easă. Vezi definitia »
șíbă, șíbe, s.f. (reg.) 1. crenguță; vreasc, surcică. 2. prăjină de care se leagă găleata la fântâna cu cumpănă. 3. cumpănă (la fântână). Vezi definitia »
DÓGMĂ s.f. 1. Principiu fundamental al unei doctrine religioase, obligatoriu pentru toți adepții ei, asupra căruia nu este îngăduit să se discute. 2. Teză, doctrină politică, științifică etc. considerată imuabilă, acceptată în mod necritic și aplicată rigid, fără a ține seamă de condițiile concrete. [< lat., gr. dogma, cf. fr. dogme]. Vezi definitia »
ZÂMBITÚRĂ, zâmbituri, s. f. (Înv.) Zâmbet, zâmbire. – Zâmbi + suf. -tură. Vezi definitia »
CATODOLUMINESCÉNȚĂ s. f. luminescență care se produce prin bombardarea unei substanțe cu electroni. (< catod + luminescență) Vezi definitia »