Definita cuvantului conjugare
CONJUGÁRE s.f. 1. Totalitatea formelor flexionare ale unui verb. ♦ Fiecare dintre categoriile în care se împart verbele după terminația infinitivului. 2. (Rar) Îmbinare, unire. 3. (Bot.) Unirea gameților în procesul de fecundare. ♦ Mod de fecundație la infuzori prin unirea temporară a doi indivizi, urmată de un schimb reciproc de substanțe nucleare. ♦ Unirea cromozomilor în timpul meiozei. [<conjuga].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu conjugare
NĂVĂDÍRE, năvădiri, s. f. Acțiunea de a năvădi și rezultatul ei; năvădit. – V. năvădi. Vezi definitia »
smăcináre, smăcinări, s.f. (înv.) 1. fărâmițare; zdrobire. 2. tortură. 3. agitație, tulburare. 4. (fig.) zbucium sufletesc. Vezi definitia »
DEMOBILIZÁRE, demobilizări, s. f. Acțiunea de a demobiliza și rezultatul ei. – V. demobiliza. Vezi definitia »
EMANÁRE, emanări, s. f. Acțiunea de a emana și rezultatul ei. – V. emana. Vezi definitia »
vătămáre s. f., g.-d. art. vătămắrii; pl. vătămắri Vezi definitia »