Definita cuvantului conjuncție
CONJÚNCȚIE s.f. 1. Parte de vorbire neflexibilă care leagă două propoziții sau două cuvinte cu aceeași funcție sintactică. ♦ (Log.) Conectiv caracterizat prin aceea că expresia alcătuită cu ajutorul său este adevărată numai dacă toate propozițiile componente sunt adevărate și este falsă când cel puțin una dintre componente este falsă. ♦ Figură de stil care enunță o observație rezultată din asocierea unor aspecte de viață contradictorii; sinichioză. 2. (Astr.) Poziție în care se găsesc doi aștri care au aceeași longitudine cerească la un moment dat. [Gen. -iei, var. conjuncțiune s.f. / < lat. coniunctio, cf. fr. conjonction].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu conjuncție
SEISMOGRAFÍE s. f. parte a seismologiei care se ocupă cu înregistrarea și interpretarea undelor seismice. (< fr. séismographie) Vezi definitia »
COREGRAFÍE s. f. 1. arta de a crea dansuri și spectacole de balet. 2. sistem de notare a pașilor și figurilor de dans. (< fr. chorégraphie) Vezi definitia »
ECOESTEZÍE s. f. fenomen fiziologic datorat propagării difuze a excitației, care face ca senzațiile determinate de un stimul să apară și în afara zonei aplicării lui. (< fr. écho-esthésie) Vezi definitia »
DUDÚIE, dudui, s. f. Domnișoară. [Pr.: -du-ie] – Cf. tc. dudu. Vezi definitia »
FACTOLOGÍE s. f. viciu de concepție a unei opere literare sau științifice, aglomerarea de material faptic, neesențial. (< rus. faktologiia) Vezi definitia »