Definita cuvantului conotație
CONOTÁȚIE s.f. 1. (Log.) Complex de caractere care aparțin unei situații concrete. 2. (Lingv.) Sens al unui cuvânt sau al unei expresii care deviază valoarea denotativă, sensul obișnuit și care depinde uneori de context, de condiții locale și sociale. [Gen. -iei, var. conotațiune s.f. / < fr. connotation].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu conotație
LÁMBLIE s.f. (Zool.) Protozoar flagelat parazit, care se stabilește în intestinul subțire și dă naștere la tulburări. [Pron. -li-e, gen. -iei. / < fr., lat. lamblia]. Vezi definitia »
MACROBÍE s. f. durată excepțională a vieții unei ființe; longevitate. (< fr. macrobie) Vezi definitia »
HIPOCROMÍE, hipocromii, s. f. (Med.) Scădere a pigmentației pielii. – Din fr. hypochromie. Vezi definitia »
CARDIOMALACÍE s.f. (Med.) Distrofie a mușchiului cardiac. [Pron. -di-o-, gen. -iei. / < fr. cardiomalacie, cf. gr. kardia – inimă, malakia – înmuiere]. Vezi definitia »
PLOPĂRÍE, plopării, s. f. Plopiș. – Plop + suf. -ărie. Vezi definitia »