OBTENȚIÚNE s.f. (Liv.) Obținere. [Pron. -ți-u-, var. obtenție s.f. / < lat. obtentio, cf. fr. obtention]. Vezi definitia »

TRANSMISIÚNE s. f. 1. faptul de a transmite; transmitere. 2. comunicare între un post emițător și un post receptor de telegrafie, telefonic sau radiofonic; emisiune radiofonică. ◊ (mil.; pl.) trupe specializate în executarea și asigurarea legăturilor prin radio, telefon etc. 3. (jur.) trecere a unui lucru, a unui drept unei alte persoane. (< fr. transmission, lat. transmissio) Vezi definitia »

IMPRESIÚNE s. f. v. impresie. Vezi definitia »

a pune coarne (cuiva) expr. a-și înșela partenerul (în căsnicie). Vezi definitia »

SISSONNE SI-SÓN/ s. n. (coregr.) săritură de pe ambele picioare, după un plié, cu aterizare pe un picior. (< fr. sissonne) Vezi definitia »