APARȚÍNE, aparțín, vb. III. Intranz. A ține, a depinde de cineva sau de ceva; a fi proprietatea cuiva. ♦ A face parte dintr-o anumită clasă, dintr-o anumită organizație etc. – Din fr. appartenir (după ține). Vezi definitia »

EXPOZIȚIÚNE s. f. prima parte a unei opere literare, în care autorul face cunoscut subiectul, personajele, locul acțiunii etc. (< fr. exposition) Vezi definitia »

IRIZAȚIÚNE s. f. v. irizație. Vezi definitia »

TERGIVERSAȚIÚNE, tergiversațiuni, s. f. (Înv.) Tergiversare. [Pr.: -ți-u-] – Din fr. tergiversation, lat. tergiversatio, -onis. Vezi definitia »

îndumnezăiciúne s.f. (înv.) îndumnezeire; divinizare, zeificare, adorare. Vezi definitia »