MEDIÁL, -Ă adj. De la mijloc, care ocupă mijlocul; median. ◊ (Fon.) Vocală medială = vocală al cărei punct de articulație se află în partea de mijloc a cavității bucale. [Pron. -di-al. / < fr. médial, cf. lat. medialis < medium – mijloc]. Vezi definitia »

METÁL s.n. 1. Element chimic cu luciu caracteristic, bun conducător de căldură și de electricitate, ductil și maleabil, de obicei solid la temperatura obișnuită. 2. Aliaj al unor metale (1). [Pl. -le, -luri. / cf. fr. métal, germ. Metall < lat. metallun]. Vezi definitia »

ombilical Vezi definitia »

VARIAȚIONÁL, -Ă adj. Referitor la variație, de variație. [Pron. -ri-a-ți-o-. / < engl. variational]. Vezi definitia »

EXTRATERITORIÁL, -Ă adj. în afară de teritoriul unui stat. (< fr. extra-territorial) Vezi definitia »