PRETERIȚIÚNE, preterițiuni, s. f. Figură retorică prin care autorul atrage atenția că nu vrea să aducă în discuție un anumit lucru, despre care totuși vorbește. [Pr.: -ți-u-] – Din fr. prétérition. Vezi definitia »

ESCEPȚIÚNE s.f. v. excepție. Vezi definitia »

INVOLUȚIÚNE s.f. v. involuție. Vezi definitia »

EVORSIÚNE s. f. acțiune erozivă a apei curgătoare, care căzând vertical, formează vârtejuri. (< germ. Evorsion, engl. evorsion) Vezi definitia »

INTENSIÚNE s.f. (Log.) Totalitatea implicațiilor unui concept sau termen; sens. [Pron. -si-u-. / < engl. intension]. Vezi definitia »