PÓMPĂ² s. f. 1. fast, strălucire, splendoare; alai, suită, cortegiu. 2. ĕ funebre = serviciu care se ocupă cu efectuarea înmormântărilor. (< fr. pompe, lat. pompa) Vezi definitia »

MARMÓTĂ, marmote, s. f. Gen de mamifere rozătoare cu corpul scurt și gros, cu blană cenușie, care hibernează (Marmota); animal care face parte din acest gen. – Din fr. marmotte, it. marmotta. Vezi definitia »

MĂRGĂRÍTĂ, mărgărite, s. f. (Bot.; pop.) Margaretă. – Din ngr. margaríta. Vezi definitia »

ráblă (ráble), s. f. – 1. Hîrb, obiect stricat. – 2. Gloabă, mîrțoagă. Origine incertă. Trebuie să fie pus în legătură cu sb. rabatno „în stare proastă”, rabljenje „uz”; dar lipsește veriga apropiată. Legătură cu săs. Rabel „pleavă, praf” (Drăganu, Dacor., IV, 773) pare mai puțin probabilă. – Der. răblări, vb. (a se ponosi; a se uza); rablagiu, s. m. (hodorog), cu suf. -giu; rablagi, vb. (a se strica, a se deteriora), de la cuvîntul anterior (după Graur, BL, XIV, 110, prin contaminare cu damblagi). Vezi definitia »

HINDUSTÁNĂ adj., s. f. (limbă indo-europeană) vorbită în India și în Pakistan, cu două variante literare: hindi și urdu. (< fr. hindoustani) Vezi definitia »