ECHITAȚIÚNE s.f. v. echitație. Vezi definitia »

INTERDICȚIÚNE s. f. v. interdicție. Vezi definitia »

supusăciúne, supusăciúni, s.f. (înv.) 1. așezare dedesubt; ascundere. 2. luare în stăpânire a unor teritorii, așezări, populații prin forță; cucerire, înrobire, ocupare, subjugare. Vezi definitia »

EVECȚIÚNE s. f. inegalitate periodică în mișcarea Lunii, ca urmare a influenței Soarelui. (< fr. évection, lat. evectio) Vezi definitia »

JONCȚIÚNE s. f. 1. legătură, unire, cuplare; locul unde se face o legătură; junctură. 2. element de circuit care realizează contactul între doi semiconductori diferiți. 3. legare prin coordonare sau subordonare a elementelor unei propoziții ori fraze cu ajutorul unor instrumente gramaticale, sau al altor cuvinte cu funcție de relație. ◊ (mil.) loc unde se realizează legătura dintre flancurile dispozitivelor de luptă a două unități. (< fr. jonction) Vezi definitia »