CONVERGÉNȚĂ s.f. 1. Faptul de a converge; îndreptare către același centru, (fig.) către același scop. ♦ (Mat.) Proprietate a unei serii de a admite o sumă determinată. 2. (Biol.) Apariție a unor asemănări structurale sau funcționale la organisme îndepărtate filogenetic ca urmare a adaptării lor la condiții de mediu identice. [Cf. fr. convergence, it. convergenza]. Vezi definitia »

valíză s. f., g.-d. art. valízei; pl. valíze Vezi definitia »

privítă (-te), s. f. – 1. Legătură de nuia. – 2. Piesă metalică ce îmbracă leuca de la car. – Var. (3) priviță. Sl. previti „a lega”, cf. sb. previjati „a lega” (Candrea). În Olt. și Trans. Cu ultimul sens indică o contaminare cu pleviță. Vezi definitia »

METRÉZĂ, metreze, s. f. (Cin.) Instrument pentru măsurarea lungimii filmelor. [Pr.: metröză] – Din fr. métreuse. Vezi definitia »

NOVOCAÍNĂ s. f. substanță cristalină, solubilă în apă și alcool, anestezic local. (< fr. novocaïne) Vezi definitia »