DEPÚNE vb. I. tr. 1. a pune, a lăsa (un obiect) undeva (în păstrare). ♦ a ~ bani = a încredința bani spre păstrare (unei instituții); a ~ mandatul = a renunța la o demnitate, la o însărcinare specială pe care cineva nu o poate îndeplini; a ~ jurământ = a) a spune tot adevărul într-un proces; b) (despre unii funcționari, despre militari) a jura în mod solemn pentru respectarea anumitor angajamente. 2. a desfășura, a executa, a presta (o muncă, un efort). II. tr., refl. a cădea, a lăsa să cadă la fund (substanțe solide în stare de suspensie sau dizolvare într-un lichid care formează un sediment pe fundul vasului). III. intr. (jur.) a face o depoziție. (< lat. deponere, după fr. déposer) Vezi definitia »

TRANSFIXIÚNE s.f. v. transfixie. Vezi definitia »

RADIAȚIÚNE s.f. v. radiație. Vezi definitia »

SUCȚIÚNE s. f 1. sugere, aspirație. 2. reducere a presiunii apei dintr-un sol nesaturat în raport cu presiunea atmosferică; aspirația capilară a pământului. 3. contact strâns și rezistent dintre două corpuri, realizat prin crearea unui spațiu vid sau de aer rarefiat între ele. (< engl. suction, după fr. succion, lat. suctio) Vezi definitia »

PERCHIZIȚIÚNE s. f. v. percheziție. Vezi definitia »