FIGÚRĂ s.f. 1. Chip, față, obraz. 2. Formă exterioară a unui corp, a unei ființe; imaginea plastică (desenată, pictată, sculptată) a unui corp. ◊ Figură geometrică = ansamblu de puncte, linii și suprafețe. ♦ Carte de joc pe care sunt imprimate diferite semne și personaje (valet, damă etc.). ♦ Fiecare dintre piesele de șah (cu o formă caracteristică). 3. Persoană; personalitate. 4. Personaj reprezentativ, tipic al unei opere literare. 5. Reprezentare, imagine simbolică sau alegorică. ◊ Figură de stil (sau poetică) = procedeu stilistic prin care se schimbă sensul propriu al unui cuvânt în vers sau în proză. V. trop. ♦ Figurile silogismului = forme de silogism determinate de poziția termenului mediu în premise. 6. Poziție, mișcare (la dans, la scrimă etc.). [< it., lat. figura]. Vezi definitia »

a scoate basma curată (pe cineva) expr. a scoate (pe cineva) nevinovat. Vezi definitia »

BĂTÚTĂ, bătute, s. f. Numele unui dans popular (caracterizat prin bătăi ritmice din mâini și din picioare) și al melodiei după care se execută. – V. bate. Vezi definitia »

SEMIBARIÉRĂ s.f. Barieră care închide numai jumătate din lățimea unui drum. [< semi- + barieră]. Vezi definitia »

HÚSCĂ, huști, s. f. (Reg.) Sare obținută prin fierberea apei de izvoare sau de bălți sărate; p. ext. calup de sare. – Din ucr. huska [soly]. Vezi definitia »