FALÁRICĂ s.f. Armă de aruncat în formă de săgeată, folosită în antichitate și în evul mediu. [< lat. falarica, cf. fr. falarique]. Vezi definitia »

MÚNCĂ, munci, s. f. 1. Activitate conștientă (specifică omului) îndreptată spre un anumit scop, în procesul căreia omul efectuează, reglementează și controlează prin acțiunea sa schimbul de materii dintre el și natură pentru satisfacerea trebuințelor sale. ♦ (La pl.) Lucru la câmp, lucrul câmpului; lucrări agricole. 2. (Concr.) Folos material, bun agonisit prin lucru; agoniseală, câștig, profit. 3. Efort de a realiza ceva; strădanie; ocupație, îndeletnicire. 4. (Înv. și pop.; la pl.) Torturi, cazne. ♦ Durere, suferință (fizică sau morală); chin. ♦ Spec. (Sens curent; la pl.) Durerile nașterii. – Din sl. monka. Vezi definitia »

DUDUÍȚĂ, duduițe, s. f. Diminutiv al lui duduie. – Duduie + suf. -iță. Vezi definitia »

ALVEOGRÁMĂ s. f. înregistrare la alveograf. (< fr. alvéogramme) Vezi definitia »

sânge la tavă expr. (vulg.) nimic important, fleacuri. Vezi definitia »