INSTITÚȚIE s.f. 1. Formă de organizare a unor raporturi sociale – politice, juridice etc. – parte a suprastructurii. 2. Organ, unitate cu caracter politic, economic, administrativ etc. care cuprinde o anumită activitate, care îmbrățișează un anumit domeniu etc. ♦ Așezământ. [Gen. -iei, var. instituțiune s.f. / cf. fr. institution, lat. institutio]. Vezi definitia »

OSTEOLOGÍE s.f. (Biol.) Disciplină care studiază oasele. [Gen. -iei. / < fr. ostéologie, cf. gr. osteon – os, logos – studiu]. Vezi definitia »

INDIGÉSTIE, indigestii, s. f. Tulburare a digestiei provocată de unele excese alimentare, de frig, de unele stări nervoase etc. și manifestată prin indispoziție, grețuri, vărsături, diaree etc. – Din fr. indigestion, lat. indigestio. Vezi definitia »

BOTRÍDIE, botridii, s. f. Organ special de fixare, în formă de paletă, franj, fantă, specific unor viermi paraziți. – Din fr. bothridies. Vezi definitia »

Conceptie filozofica potrivit cu care omul face parte din divinitate, este inclus in aceasta. Vezi definitia »