CÁIER, caiere, s. n. Mănunchi de lână, de in, de cânepă sau de borangic, care se pune în furcă pentru a fi tors manual. [Pr.: ca-ier] – Lat. *caiulus. Vezi definitia »

puhoiér, puhoiéri, s.m. (reg.) 1. pasăre de pradă din neamul șoimilor; gaie prevestitoare de ploi cu puhoaie. 2. hăitaș la o vânătoare. Vezi definitia »

EȘICHIÉR¹ s.n. 1. Dispunere a unor obiecte pe două sau mai multe rânduri, cu intervale uniforme între ele. 2. Dispozitiv în care trupele unei unități, așezate masat în careuri, sunt despărțite prin intervale egale. ♦ (Fig.) Loc unde se opun partide, interese. [Pron. -chi-er. / < fr. échiquier]. Vezi definitia »

ETALIÉR s.n. Aspersor. [Pron. -li-er. / < fr. étalier]. Vezi definitia »

CERIFÉR², -Ă adj. care conține ceriu. (< fr. cérifère) Vezi definitia »