ÎNDOIÁLĂ, îndoieli, s. f. 1. Neîncredere; ezitare, șovăială; îndoire. ◊ Loc. adv. Fără îndoială = desigur, neapărat. ◊ Expr. A cădea la îndoială = a începe să se îndoiască de ceva, a fi nesigur. A pune (ceva) la îndoială = a se îndoi (III) de ceva. 2. (Rar) îndoire (a corpului). [Pr.: -do-ia-] – Îndoi + suf. -eală. Vezi definitia »

STACHÉTĂ s. f. v. ștachetă. Vezi definitia »

PROÁȘCĂ, proaște, s. f. (Pop.) 1. Cantitate de apă, de noroi etc. care țâșnește de undeva și împroașcă. 2. (În expr.) A face (sau a da) proașca (sau proașcă) (în, între sau prin...) = a face prăpăd, a se năpusti, a da năvală, a da iama (în, între sau prin, printre...). – Din [îm]proșca. Vezi definitia »

umbrelă, umbrele s. f. (intl.) persoană coruptă din aparatul poliției sau al justiției care protejează un infractor. Vezi definitia »

pielcúță, pielcúțe, s.f. (înv. și reg.) 1. piele fină, pieluță. 2. (reg.) pieliță. 3. (reg.) blăniță de miel, pielicică. Vezi definitia »