Definita cuvantului băiaș
BĂIÁȘ2, -Ă, băiéși, -e, s.m. și f., adj. 1. S.m. și f. Persoană născută și crescută în municipiul Baia Mare. 2. Adj., s.m. și f. (Locuitor) din municipiul Baia Mare. (din Baia (Mare) (n. pr.) + suf. -aș)
Sursa: DOOM
Sursa: DOOM
Cuvinte ce rimeaza cu băiaș
acoperiș, acoperișuri s. n. 1. pălărie; șapcă; fes; căciulă 2. protector influent Vezi definitia »
STRUGURÁȘ, strugurași, s. m. 1. Strugurel (1). 2. (Bot.; reg.; la pl.) Coacăze. 3. (Bot.; reg.) Rușuliță. – Strugure + suf. -aș. Vezi definitia »
MĂLĂIÁȘ, mălăiașe, s. n. Diminutiv al lui mălai. – Mălai + suf. -aș. Vezi definitia »
NÉMEȘ, -Ă, nemeși, -e, s. m. și f. (Adesea adjectival) 1. Denumire dată în Moldova, în evul mediu, stăpânilor de pământ fără titluri nobiliare. 2. Denumire dată în Transilvania, în evul mediu, nobililor mici și mijlocii; p. ext. denumire dată membrilor clasei stăpânitoare. – Din magh. nemes. Vezi definitia »
COȘ1, coșuri, s. n. 1. Obiect de diferite forme, făcut dintr-o împletitură de nuiele, de papură, de rafie etc., cu sau fără toarte, care servește la transportarea sau la depozitarea unor obiecte; coșarcă. ◊ Expr. A arunca (sau a da) la coș = a arunca un lucru nefolositor sau lipsit de valoare. ♦ Conținutul unui coș1 (1). 2. Unealtă de pescuit de formă ovală, cilindrică etc., făcută din împletitură de nuiele sau de mlajă și folosită la prinderea peștilor mici. 3. (La jocul de baschet) Cerc metalic fixat perpendicular pe un panou de lemn și prevăzut cu o plasă fără fund prin care trebuie să fie trecută mingea pentru a se marca un punct; punct marcat în acest fel. 4. Parte din instalația unei mori mici, în formă de ladă cu gura largă și fără fund, în care se toarnă grăunțele de măcinat. ♦ Pâlnie în formă de piramidă la mașina de treierat, în care se bagă snopii. ♦ Lada teascului în care se strivesc boabele, semințele etc. 5. Împletitură de nuiele care se așază ca o ladă pe fundul carului, înlocuind loitrele și codârla când se transportă lucruri mărunte. 6. Acoperământ de piele sau de pânză al unei trăsuri, care se poate ridica sau strânge. 7. (Anat.; în sintagma) Coșul pieptului = cavitate toracică; torace. ◊ Expr. (Reg.) A fi rupt (sau fript) în coș = a fi foarte flămând. A fi tare în coș = a fi sănătos, zdravăn. 8. Canal îngust, izolat sau făcut în zid și trecut prin acoperișul unei case, prin care iese fumul de la sobă, de la vatră etc.; horn, hogeac. ♦ Conductă verticală folosită la evacuarea gazelor de ardere dintr-o instalație de încălzire cu focar. – Din sl. košĩ. Vezi definitia »