zgomot Vezi definitia »

pirót, piróte, s.n. (reg.) trudă, oboseală; suferință, necaz. Vezi definitia »

CONTRAFAGÓT s.n. Instrument muzical de suflat mai mare decât fagotul, care emite sunete cu o octavă mai jos decât acesta. [< it. contrafagotto]. Vezi definitia »

AZÓT (‹ fr. {i}; {s} gr. a- „fără” + zoe „viață”). s. n. Element chimic (N; nr. at. 7, m. at. 14,007, p. t. -209,86ºC, p. f. -195,8ºC), gazos, mai ușor decît aerul, care se găsește în atmosferă în proporție de 78,4 la sută în volume sau de 76 la sută în greutate. La temperatura ordinară este inactiv, dînd compuși numai în condiții speciale (temperatură, presiune, catalizatori). Este întrebuințat la umplerea becurilor electrice, ca agent frigorigen (a. lichid), la obținerea amoniacului, a acidului azotic, a cianamidei de calciu etc.; nitrogen. A fost descoperit în 1772 de D.R. Rutherford. Vezi definitia »

AMNIÓT, -Ă, amnioți, -te adj., s. f. 1. Adj. Care are amnios și alantoidă. 2. s. f. (La pl.) Grup de vertebrate al căror embrion are amnios și alantoidă; (și la sg.) animal care face parte din acest grup. [Pr.: -ni-ot] – Din fr. amniotes. Vezi definitia »