pil (píluri), s. n. – 1. Vargă, băț. – 2. (Olt.) Bici, cravașă. Origine incertă. Ar putea fi vorba de un lat. *pillum, cf. pilla › piuă, în loc de pila „stîlp” și pilum „suliță”; în acest caz ar fi însemnat la început „piuă”. Nu e o constatată o pronunțare patalizată, care ar proba acest etimon; în plus, se mai consideră ca der. de la pil, cuvintele pilos (var. chilos), adj. (puternic, rezistent; încăpățînat, îndărătnic) și pilug (var. chilug, v. aici). Vezi definitia »

MINISTERIÁBIL s. m. susceptibil de a deveni ministru. (< it. ministeriabile) Vezi definitia »

DAMNÁBIL, -Ă, damnabili, -e, adj. Demn de condamnat, demn de blestemat. – Din fr. damnable, lat. damnabilis. Vezi definitia »

VULNERÁBIL, -Ă adj. 1. care poate fi (ușor) rănit. 2. (fig.) ușor atacabil; slab. ♦ punct ~ = punct slab, sensibil al cuiva sau a ceva. (< fr. vulnérable, lat. vulnerabilis) Vezi definitia »

REPERÁBIL, -Ă adj. Care se poate repera. ♦ (Lingv.) Care poate fi întâlnit într-o frază corectă. [Cf. fr. repérable]. Vezi definitia »