TIPOLOGÍE s. f. 1. studiu științific al trăsăturilor tipice ori al relațiilor reciproce dintre diversele tipuri ale unor oameni, animale, obiecte sau fenomene. ◊ clasificare a tipurilor literare. 2. ramură a pshihologiei care studiază trăsăturile psihice ale diferitelor tipuri de oameni. 3. studiu științific al structurii unui idiom sau grup de idiomuri în raport cu un tip determinat printr-o analiză unitară. (< fr. typologie) Vezi definitia »

-FORÍE elem. „purtare, comportament, atitudine”. (< fr. -phorie, cf. gr. phorein, a comporta) Vezi definitia »

EBULÍȚIE s.f. (Liv.) Fierbere. [Gen. -iei, var. ebulițiune s.f. / cf. fr. ébulition, lat. ebulitio]. Vezi definitia »

OSCILOGRAFÍE s. f. înregistrare grafică a oscilațiilor datorate unor cauze diferite, cu ajutorul oscilografului. (< fr. oscillographie) Vezi definitia »

AUTOCHERATOPLASTÍE s. f. refacere plastică a corneei distruse cu materialul prelevat de la același bolnav. (< auto¹- + cheratoplastie) Vezi definitia »