BEMÓL s.m. (Muz.) Accident muzical care coboară cu un semiton nota înaintea căreia este pus. [< fr. bémol, it. bemolle, cf. b – semn pentru nota si, molle – slab]. Vezi definitia »

la opt sute și un pol expr. (înv.) elegant. Vezi definitia »

TRIPÓL s. m. rețea electrică tripolară. (< fr. tropôle) Vezi definitia »

TURNESÓL s. n. materie colorantă din unele specii de licheni, pentru determinarea caracterului acid ori bazic al unei soluții sau substanțe. (< fr. tournesol) Vezi definitia »

STUFÍCOL, -Ă adj. Referitor la stuficultură. [< stuf + -(i)col]. Vezi definitia »