TAUMATURGÍE s.f. (Liv.) Pretinsă putere de a face minuni. [Pron. ta-u-, gen. -iei. / cf. fr. thaumaturgie, gr. thaumatourgia]. Vezi definitia »

OTORINOLARINGOLOGÍE s. f. Ramură a medicinii care studiază anatomia, fiziologia și patologia urechii, a nasului și a laringelui. – Din fr. oto-rhino-laryngologie. Vezi definitia »

míe (míi), s. f. – Numeral cardinal după 999; miar. – Mr. ńil’e, megl. mil’ă, istr. mil’e. Lat. mῑlia, pl. lui mῑlle (Pușcariu 1069; Candrea-Dens., 1100; REW 5573), cf. alb. miië (Philippide, II, 648), it. mille, fr., sp., port. mil. – Der. miar, s. n. (Arg.), format după decar, sutar; miaș, s. m. (căpitan peste o mie de soldați); înmii, vb. (a înmulți cu o mie); miime, s. f. (a mia parte). Vezi definitia »

FERĂSTRÚIE s. f. v. ferestruie. Vezi definitia »

VENEPÚNCȚIE s. f. recoltare de sânge din lumenul unei vene cu ajutorul unui ac; puncție venoasă; venepunctură. (după engl. venepuncture) Vezi definitia »