míe (míi), s. f. – Numeral cardinal după 999; miar. – Mr. ńil’e, megl. mil’ă, istr. mil’e. Lat. mῑlia, pl. lui mῑlle (Pușcariu 1069; Candrea-Dens., 1100; REW 5573), cf. alb. miië (Philippide, II, 648), it. mille, fr., sp., port. mil. – Der. miar, s. n. (Arg.), format după decar, sutar; miaș, s. m. (căpitan peste o mie de soldați); înmii, vb. (a înmulți cu o mie); miime, s. f. (a mia parte). Vezi definitia »

FRUCTOZEMÍE s.f. (Med.) Prezența fructozei în sânge. [Gen. -iei. / < fr. fructosémie]. Vezi definitia »

DIFTERÍE, difterii, s. f. Boală contagioasă acută produsă de bacili, caracterizată prin formarea unor membrane false pe amigdale, pe faringe sau pe laringe, prin greutate în respirație și la înghițirea alimentelor, prin febră etc.; anghină difterică. – Din fr. diphtérie. Vezi definitia »

MACROMASTÍE s. f. dezvoltare excesivă a mamelelor. (< fr. macromastie) Vezi definitia »

ipopsíe s.f. (înv.) bănuială. Vezi definitia »