picneálă, picnéli, s.f. (reg.) 1. boală, infirmitate; junghi, înțepătură. 2. toceală, rosătură, ruptură, gaură (la un obiect de îmbrăcăminte, la un material textil). Vezi definitia »

NEGUSTOREÁSĂ, negustorese, s. f. Femeie care se ocupă cu comerțul (particular); soție de negustor; negustoriță. [Var.: (înv. și reg.) neguțătoreásă s. f.] – Negustor + suf. -easă. Vezi definitia »

ráznă, rázne, s.f. (pop.) 1. răzlețire, împrăștiere; deviere, divagare. 2. felie de măr. Vezi definitia »

păstrúgă (păstrúgi), s. f. – Varietate de sturion (Acipenser stellatus). – Var. postru(n)gă. Sb. pastruga, slov. postruga (Cihac, II, 253; Tiktin), din sl. pĭstrŭ „pătat”, cf. păstrăv. Vezi definitia »

BUCÁTĂ, (I) bucăți, (II) bucate, s. f. I. 1. Parte tăiată sau ruptă dintr-un corp solid; fragment, frântură. ◊ Expr. A face (sau a rupe, a tăia etc.) bucăți (sau în bucăți sau bucăți-bucăți) = a rupe (sau a tăia etc.) în părticele mici de tot. 2. Parte dintr-un întreg considerată ca o unitate. O bucată de stofă. ◊ Expr. Om dintr-o bucată = om cu caracter integru. ♦ Porțiune, de dimensiuni și forme determinate, dintr-un produs fabricat. Bucată de zahăr. ♦ Unitate de numărare; exemplar. ◊ Expr. Cu bucata = cu amănuntul. A plăti cu bucata = a plăti în acord. A face (cuiva) bucata = a crea (cuiva) o încurcătură, a face (cuiva) un rău. ♦ (Determinat prin „de drum”, „de cale” etc.) Distanță. ♦ (Determinat prin „de timp”, „de vreme” etc.) Interval. 3. Operă literară sau muzicală (de proporții mai reduse). II. (La pl.) 1. (Feluri de) mâncare. 2. Cereale, grâne. 3. (Reg.) Vite. – Lat. *buccata. Vezi definitia »