țambál (-le), s. n. – 1. Instrument muzical cu coarde, clavicord. – 2. (Arg.) Barbă aspră greu de bărbierit. – 3. (Arg.) Telegramă. Lat. cymbalum, prin intermediul germ. Zimbal, mag. cimbalom (› var. țimbal), cf. ngr. ϰύμβαλον, sl. kimvalŭ (› var. înv. chimval, s. n., timpan, tobă), fr. cuymbale (› var. cimbal, s. n., timpan). – Der. țambalagiu, s. m. (cîntăreț la țambal). Vezi definitia »

OBSIDIONÁL, -Ă adj. (Ist.) Referitor la asediul unui oraș, de asediu. ♦ (Rar; despre boli infecțioase) Care survine în cursul războiului de tranșee. [< fr. obsidional, cf. lat. obsidio – asediu]. Vezi definitia »

PERCÁL s.n. Țesătură de bumbac albă și foarte fină, folosită pentru confecționarea cămășilor. [< fr. percale]. Vezi definitia »

OCCIPITÁL, -Ă, occipitali, -e, s. n., adj. 1. S. n. Os nepereche lat, care formează partea de dinapoi și de jos a cutiei craniene. 2. Adj. Care aparține occipitalului (1), care se referă la occipital. ◊ Lobul occipital = lobul posterior al creierului, unde sunt localizați centrii vederii. Orificiul occipital = orificiul circular din osul occipital, prin care trec măduva spinării și nervii spinali. – Din fr. occipital. Vezi definitia »

portal romanesc de divertisment Vezi definitia »