MASTÍC s.n. 1. Rășină de origine vegetală, provenită dintr-un arbore exotic. 2. Masă formată dintr-un amestec de substanțe minerale sau organice, care se întărește în contact cu aerul. 3. Substanță pe bază de colofoniu, întrebuințată pentru ungerea rănilor la pomi. [< fr. mastic, cf. gr. mastiche]. Vezi definitia »

BIOCHÍMIC, -Ă adj. Referitor la biochimie. [Cf. fr. biochimique]. Vezi definitia »

BALNEOCLIMATÉRIC, -Ă adj. Balneoclimatic. [< balneo- + climateric]. Vezi definitia »

HELIOCÉNTRIC, -Ă adj. Referitor la heliocentrism. [Pron. -li-o-. / < fr. héliocentrique]. Vezi definitia »

RADIOELÉCTRIC, -Ă adj. referitor la radioelectricitate. (< fr. radioélectrique) Vezi definitia »