CONSECÍNȚĂ, consecințe, s. f. Rezultat al unei fapte, al unei acțiuni, al unui principiu; urmare. ◊ În consecință = a) (loc. conj.) prin urmare, deci; b) (loc. adv.) conform dispozițiilor, situației etc. – Din fr. conséquence, lat. consequentia. Vezi definitia »

PARÁBOLĂ² s. f. curbă plană, loc geometric al punctelor egal depărtate de un punct fix (focar) și de o dreaptă fixă (directoare). (< fr. parabole, lat. parabola) Vezi definitia »

protipendádă (-de), s. f. – Marea aristocrație, clasa privilegiată. – Var. protipenda. Ngr. τῆς πρώτης πεντάδος „primul din cinci”, pentru că vechea aristocrație se împărțea în cinci clase (Tiktin). – Der. protipendat, s. m. (boier de rangul întîi). Vezi definitia »

ULTIMOGENITÚRĂ s. f. regim al unor societăți în care ultimul născut dintre frați are drept de moștenire. (< fr. ultimogéniture) Vezi definitia »

MIOMATÓZĂ s. f. maladie caracterizată prin formarea de mioame. (< fr. myomatose) Vezi definitia »