DIRECTOR, directoare, s.m. 1. Care indică o linie de condută care îndrumează o activitate. 2. Care dirijează ceva, care indică directia. 3. persoană care conduce o instituție, o întreprindere etc. Vezi definitia »

STORCITÓR, -OÁRE, storcitori, -oare, adj. (Adesea substantivat) Care stoarce, care servește la stors. – Storci + suf. -tor. Vezi definitia »

pisătór, pisătoáre, s.n. și f. (reg.) 1. (s.n.) băț special cu care se tescuiesc strugurii. 2. (s.n.) mai de lemn pentru bătut. 3. (s.f.) planșetă de lemn pentru tocat carnea; fund. 4. (s.f.) unealtă pentru zdrobit fructe, sâmburi. Vezi definitia »

ASPIRATÓR, -OÁRE I. adj. care aspiră (I, 1, 2). II. s. n. aparat care aspiră fumul, praful, gazele nocive etc. (< fr. aspirateur) Vezi definitia »

VRĂJITÓR, -OÁRE, vrăjitori, -oare, s. m. și f. (Adesea fig.) Persoană care face vrăji (1), care se ocupă cu vrăjitoria. – Vrăji + suf. -tor. Vezi definitia »