Definita cuvantului quasi
QUASI- v. cvasi-.
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu quasi
ZULIPSÍ, zulipsésc, vb. IV. A-și exprima gelozia, a acuza din gelozie. (din gr. ziléfo) Vezi definitia »
si celelalte si altele Vezi definitia »
eglendisí (-sésc, -ít), vb. refl. – A se distra, a-și petrece timpul. – Var. englendisi. Ngr. ἐγλεντίζω, aorist ἐγλέντησα, din tc. eglenmak, aorist eglend; cf. alb. egljendisem, sb. eglendisati. Șeineanu, III, 167, propune un der. direct din tc., dar der. verbale din tc. sînt puține în rom. Este cuvînt înv. (sec. XVIII). – Der. eglingea, s. f. (distracție), din tc. eglence (Lokotsch 560; Ronzevalle 35), cf. ngr. ἐγλεντζές, bg. eglenğa, sb. ieglenğe. Cf. Gáldi 176. Vezi definitia »
ACOLISI vb. (Mold.) A se ține, a se lega de capul cuiva (mai ales cu gînd rău). A: Cînd se va acolisi un om de altul nefiindu-i cela cu nici o deală, așa numai într-o pizmă va vrea să-l ucigă, cela însă nu se va da. PRAV. Ce să acoliseaște Radul-Vodă de cel sărac? CLM, 21v. Ce mai bine ar fi, o, soră, să nu te mai acolisăști de lucrul mieu. B 1779, 36v; cf. DOSOFTEI, VS; CRON. 1689, 37v; CRON. 1707, 34v; PSEUDO-AMIRAS (gl.); CRON. 1732, 28v; NECULCE; CRON. SEC. XVIII, 27v. // B: cf. ÎNDREPTAREA LEGII.
Etimologie: ngr. ekóllissa (aor. al lui kolló „a (se) lipi”).
Vezi și acolisitură. Vezi definitia »
bîcsí (-sésc, -ít), vb. – 1. A îngrămădi, a îndesa. – 2. A amesteca, a intercala. – 3. A încărca. – 4. A bate, a maltrata. – Var. băcsi, begsi, bucsi, bucși, îmbîcsi. Ngr. μπίγω, aorist ἔμπηξα „a introduce cu forța, a îndesa”, μπίξιμο „faptul de a îndesa” (Graur, BL, IV, 89). Explicațiile date anterior nu sînt satisfăcătoare. Cihac oscilează între două ipoteze, la fel de improbabile: din pol. buks(a), sl. bukva ‹ gr. πυξίς (Cihac, II, 31), caz în care ar fi un dublet al lui pușcă; sau din mag. buckó (Cihac, II, 485). Philippide, II, 701, îl leagă de alb. mbuš. DAR și Candrea consideră că originea sa este necunoscută, în timp ce Scriban sugerează o legătură, puțin probabilă, cu mag. buksi „tare de cap”. Pentru dublul sens „a îndesa” și „a bate”, cf. fr. bourrer. Der. bîcsai, bocsai, bucșai, adj. (durduliu, rotofei); pentru semantismul căruia cf. îndesat; bucsău, s. m. (arbust, Spartium iunceum); îmbîcseală, s. f. (amestecătură, promiscuitate, dezordine); bigosi, v. ghibosi. Vezi definitia »