Definita cuvantului cuculiforme
CUCULIFÓRME s.f.pl. (Zool.) Ordin de păsări cuprinzând cucii; (la sg.) pasăre din acest ordin. [< fr. cuculliformes, cf. lat. cucullus – cuc, forma – formă].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu cuculiforme
satisme Vezi definitia »
ȘORICÍME s. f. Șoricărie. – Șoarece + suf. -ime. Vezi definitia »
ASCUȚÍME s. f. 1. Faptul de a fi ascuțit. 2. Fig. Agerime (a minții), pătrundere, perspicacitate, acuitate. ◊ Loc. adv. Cu ascuțime = hotărât, ferm. – Ascuți + suf. -ime. Vezi definitia »
ALBÍME, albimi, s. f. (Rar) Albeață (1). – Din alb2 + suf. -ime. Vezi definitia »
téme (-m, -mút), vb. – 1. A fi îngrijorat. – 2. A avea frică de... – 3. (Refl.) A-i fi frică, a simți teamă. – 4. (Refl.) A bănui, a suspecta, a pune la îndoială. – 5. (Refl.) A presimți, a prevedea. – Istr. temu. Lat. tĭmēre, prin intermediul unei forme populare *tῑmēre (Pușcariu 1726; REW 8737), cf. it. temere, prov., sp., port. temer, cat. tembre. Sensul tranzitiv este rar în prezent. Pușcariu, Lr., 277, explică forma refl., prin influența sl. bojati se; dar cf. construcția sp. me temo que. Der. temător, adj. (timid, bănuitor); netemător, adj. (îndrăzneț, încrezător); teamă, s. f. (frică, neliniște, temoare), postverbal de la teme (după Pușcariu 1723 și Tiktin, din lat. tima; după ipoteza improbabilă de Roesler, din gr. δεïμα); teamăt, s. n. (înv., teamă); temoare, s. f. (înv., teamă), cf. REW 8738; temut, adj. (care inspiră teamă); temut, s. n. (teamă, gelozie). Vezi definitia »