șorlíță (-țe), s. f. – 1. Gaie (Milvus regalis). – 2. Vultur (Gypaetus barbatus). – Var. sorliță, șorlită. Bg. ušorlica „gaie”, cf. sb. ušara „cucuvaie”. Legătura cu rut. šulika (Candrea) sau cu surlă (Scriban) este incertă. – Der. șurligaie, s. f. (specie de șoim, Cerchneis tinnunculus); șurlicar, s. m. (gaie, Milvus regalis); șușugaie, s. f. (gaie). Vezi definitia »

EPIFIZÍTĂ s.f. (Med.) Boală de creștere interesând epifiza și constând într-un proces osteocondritic; osteocondroză epifizară; cifoza adolescenților. [< fr. épiphysite]. Vezi definitia »

VERONÍCĂ¹ s. f. plantă erbacee care crește prin pajiști și păduri, folosită în medicină ca antiscorbutic, diuretic etc.; iarba-șarpelui. (< fr. véronique) Vezi definitia »

SEMICOLOANĂ s.f. (Arhit.) Coloană având jumătate din diametru angajată în zid. [După fr. demi-colonne]. Vezi definitia »

crímbă, crímbe, s.f. (reg.) unealtă ciobănească, în care se tescuiește cașul din strecurătoare. Vezi definitia »