sălbățícă adj. f. (reg.) 1. (despre plante) care a crescut de la sine necultivată; care nu este altoită. 2. (despre animale și păsări) care trăiește în natură nedomesticită, neîmblânzită, sperioasă, temătoare, sfioasă. Vezi definitia »

LIZIÉRĂ s.f. Margine (a unei păduri). ♦ Fâșie îngustă de stofă aplicată ca garnitură la cusăturile unui veșmânt. [Pron. -zi-e-. / < fr. lisière]. Vezi definitia »

parolíță, parolíțe, s.f. (reg.) inel. Vezi definitia »

TRANSIGÉNȚĂ s. f. atitudine transigentă. (după fr. transigeance) Vezi definitia »

RETASÚRĂ s. f. defect constând din goluri formate în piesele turnate din cauza contracției materialului în momentul solidificării. (< fr. retassure) Vezi definitia »