Definita cuvantului dantură
DANTÚRĂ s.f. 1. Totalitatea dinților unui om; (p. ext.) felul în care sunt așezați dinții. 2. Ansamblu format de dinții unor organe de mașini sau de utilaj (freze, pile, burghie etc.)- [Var. dentură s.f. / < fr. denture].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu dantură
roială, roieli s. f. fugă / plecare precipitată, retragere efectuată în grabă. Vezi definitia »
GELINÍTĂ s. f. substanță explozivă inalterabilă în apă și puțin sensibilă la șoc, formată din nitroglicerină, azotat de potasiu și rumeguș de lemn. (< fr. gélinite) Vezi definitia »
NECROBACILÓZĂ s. f. boală infecțioasă a animalelor domestice, datorită unui bacil care provoacă focare necrotice și purulente. (< fr. nécrobacillose) Vezi definitia »
LOCOTENÉNȚĂ s.f. (În trecut) Organ administrativ-politic care ținea locul domnitorului și exercita funcțiile acestuia; persoană (sau persoanele) care deținea(u) această demnitate. [< it. luogotenenza]. Vezi definitia »
scégă, scegi, s.f. (reg.) cegă. Vezi definitia »