ÎNȘELĂTÓR, -OÁRE, înșelători, -oare, adj. (Adesea substantivat) Care induce în eroare, care amăgește, iluzoriu, deluzoriu; care abuzează de buna-credință a cuiva; amăgitor. – Înșela + suf. -ător. Vezi definitia »

DEGUDRONATÓR s. n. aparat, utilaj la degudronare. (după fr. dégoudronneur) Vezi definitia »

lătrător, lătrători s. m. informator, denunțator. Vezi definitia »

ÎNĂLȚĂTÓR, -OÁRE, înălțători, -oare, adj., s. n. 1. Adj. Care înalță; fig. care ridică din punct de vedere spiritual. 2. S. n. Dispozitiv mecanic sau optic de ochire la puști, la mitraliere și la tunuri, care permite să se dea țevii înclinarea necesară pentru a lovi ținta. – Înălța + suf. -ător. Vezi definitia »

TELEINDICATÓR s.n. Aparat care măsoară și transmite la distanță valoarea unei mărimi. [Pron. -le-in-. / cf. fr. téléindicateur]. Vezi definitia »