Definita cuvantului debruia
DEBRUIÁ vb. I. tr., refl. 1. (Franțuzism) A ieși din încurcătură; a (se) descurca. 2. A înlătura un bruiaj. [Pron. -bru-ia, p.i. -iez, 3,6 -iază. / < fr. débrouiller].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu debruia
OPACIFIÁ, opacifiez, vb. I. Refl. A deveni opac2, a se face opac2. [Pr.: -fi-a] – Din fr. opacifier. Vezi definitia »
CHILIA, oraș în Delta Dunării, pe malul stg. al brațului cu același nume al Dunării; 24,3 mii loc. (1980). Vestigiile cetății medievale; Biserica Sf. Nicolae (1648), ctitorită de Vasile Lupu, cu o frumoasă pisanie sculptată în piatră cu stema Moldovei. Veche așezare, cu un important rol comercial, a fost transformată, în 1479, de Ștefan cel Mare într-o amplă și puternică cetate: în 1484 a fost cucerită de turci. Prin Pacea de la București, încheiată în urma Războiului Ruso-Turc (1806-1812), C. împreună cu Basarabia, a fost anexată de Rusia; între 1918 și 1940, a făcut parte din statul român. În 1940, în urma notelor ultimative sovietice, a fost din nou anexat de U.R.S.S. Eliberat de armata română (1941), orașul a fost din nou ocupat de trupele sovietice (1944) și reanexat de U.R.S.S. Vezi definitia »
a vorbi cu gura altuia / cu jumătate de gură expr. a vorbi fără convingere / șovăielnic. Vezi definitia »
LICENȚIÁ vb. I. tr. A concedia, a da afară din serviciu pe cineva. [Pron. -ți-a, p.i. 3,6 -iază, ger. -iind. / < fr. licencier, it. licenziare]. Vezi definitia »
CAPADOCIA (CAPPADOCIA), reg. în E Asiei Mici. Regat elenistic independent (sec. 3-2 î. Hr.), transformat (anul 17 d. Hr.) în prov. romană. Azi, pe terit. Turciei. Vezi definitia »