STÍVĂ s.f. (Mar.) Magazie, loc pe o navă unde este așezată încărcătura. [< it. stiva]. Vezi definitia »

BARBOTÍNĂ s.f. Pastă cu care se lipesc ornamentele și torțile pe obiectele de ceramică. ♦ Decorație executată cu o asemenea pastă pe porțelan sau pe faianță. [< fr. barbotine]. Vezi definitia »

METÓPĂ, metope, s. f. Spațiu dintre triglifele frizei unui templu doric, închis cu o placă de piatră netedă sau decorată cu picturi sau cu basoreliefuri. – Din fr. métope, lat. metopa. Vezi definitia »

ZBURĂTÚRĂ, zburătúri, s. f. ~ 2. ~; zbor¹. 3. Partea din față a tunului. Vezi definitia »

JUPÂNÍȚĂ, jupânițe, s. f. (Înv.) Boieroaică tânără; fiica (sau soția tânără a) unui boier. – Jupân + suf. -iță. Vezi definitia »