Definita cuvantului decubit
DECUBÍT s.n. Poziție orizontală a corpului. ♦ Rană cangrenată, care apare uneori la bolnavi (pe piele) în locul pe care sunt siliți să stea culcați mai mult timp. [Var. decubitus s.n. / < fr. décubitus, lat. decubitus < cubare – a fi culcat].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu decubit
APATÍT s. n. Mineral cristalizat, incolor sau variat colorat, folosit la prepararea îngrășămintelor minerale și la extragerea fosforului. – Din fr. apatite. Vezi definitia »
ÎMBUCĂRÍT adj. v. îmbucări. [DLRM] Vezi definitia »
HETEROCLÍT, -Ă, heterocliți, -te, adj. 1. Alcătuit din elemente disparate, eterogene. 2. Neobișnuit, anormal; ciudat, bizar. [Var.: eteroclít, -ă adj.] – Din fr. hétéroclite, lat. heteroclitus. Vezi definitia »
HÂRÂÍT1, hârâituri, s. n. Zgomot produs de frecarea unui obiect de altul, de un mecanism stricat, de organele respiratorii bolnave etc. – V. hârâi. Vezi definitia »
MONAZÍT s. n. fosfat natural de ceriu, toriu și alte lantanide. (< fr. monazite) Vezi definitia »