ÎNCRÉDERE s. f. Acțiunea de a (se) încrede și rezultatul ei; sentiment de siguranță față de cinstea, buna-credință sau sinceritate a cuiva; credință. ◊ Expr. Om (sau persoană) de (mare) încredere = persoană căreia i se poate încredința orice secret, orice misiune. A pune chestiunea de încredere = a cere deputaților să-și precizeze în anumite împrejurări, prin vot, atitudinea față de politica guvernului. A da vot de încredere = a aproba în parlament activitatea sau programul unui guvern. – V. încrede. Vezi definitia »

EPATÁRE s.f. Acțiunea de a (se) epata și rezultatul ei; uluire; uimire. [< epata]. Vezi definitia »

DECAVÁRE s.f. Acțiunea de a (se) decava. [< decava]. Vezi definitia »

AIURÍRE s. f. v. aiurare. Vezi definitia »

RECARBURÁRE s.f. Acțiunea de a recarbura și rezultatul ei. [< recarbura]. Vezi definitia »