INFRACȚIÚNE, infracțiuni, s. f. Faptă care prezintă pericol social, constând în încălcarea unei legi penale, în săvârșirea, cu vinovăție, a unei abateri de la legea penală, și care este sancționată de lege. [Pr.: -ți-u-] – Din fr. infraction, lat. infractio, -onis. Vezi definitia »

TRIFOLIÉNE s. f. pl. plante din familia leguminoaselor, având ca tip trifoiul, cultivate pentru furaj. (cf. lat. trifolium, trifoi) Vezi definitia »

necăciúne, necăciúni, s.f. (înv.) înnecăciune. Vezi definitia »

CEFALOSPORINE (‹ fr.; {i}; {s} gr. kephale „cap” + spora „sămînță”) s. f. pl. Grup de antibiotice cu spectru antibacterian, înrudite cu penicilinele, extrase din specii de Cephalosporum (ex. cefaloridina, cefaloglicina, cefalotina). Vezi definitia »

CVADRIGÉMENE adj. f. pl. v. cvadrigemeni Vezi definitia »