JUSTIFICATÍV, -Ă adj. care servește pentru a justifica; justificator. (< fr. justificatif) Vezi definitia »

COMBINATÍV, -Ă adj. cu caracter de combinare. (< engl. combinative). Vezi definitia »

DIRECTÍV, -Ă adj. Direcțional. [< fr. directif]. Vezi definitia »

Elodia-substantiv propriu;Elodia Dinescu-cea mai cunoscuta disparuta a Romaniei Vezi definitia »

DIAPOZITÍV, diapozitive, s. n. Imagine fotografică pozitivă realizată pe un film sau pe o placă transparentă, care este apoi proiectată pe un ecran, cu ajutorul diascopului. [Pr.: di-a-] – Din fr. diapositive. Vezi definitia »